Reiki in viata mea

         Energia Universală este tot ce ne înconjoară. Reiki pentru mine reprezintă o cale spirituală, un mod de viaţă. Energizarea zilnică cu ajutorul palmelor, m-a ajutat să mă cunosc mai bine, această tehnică m-a fascinat din prima clipă când am luat contact cu ea şi de atunci mi-am spus că doresc să am această energie în palmele mele.

          Am început să înţeleg mai multe despre Reiki, această forţă vitală, după prima iniţiere, când am început să mă autoenergizez şi să repet principiile din Reiki:

Doar azi nu mă enervez,

Doar azi nu mă stresez,

Doar azi am grijă de karma mea.

Doar azi sunt recunoscătoare,

Doar azi sunt bun cu toate vieţuitoarele.

           Principiile m-au ajutat treptat să reduc zecile de gânduri, pe care le puneam în coloane şi sertare, creeam poveşti, făceam presupuneri inutile, eu întrebam, eu răspundeam şi pe urmă mă supăram că se întampla aşa cum proiectam. Mi-a luat timp până am înţeles că eu sunt creatorul a tot ce mi se întâmplă, că mintea prin gânduri emană energie creatoare şi cu cât îl argumentezi mai tare, el devine o realitate.

            Am ajuns să practic Reiki dintr-o curiozitate, eram în Ungaria şi răcisem foarte tare. Doamna cu care locuiam în cameră m-a întebat cu ce mă ocup şi dacă ştiu ceva despre energii. I-am răspuns că ştiu doar că există în corpul uman 12 meridiane energetice, de-a lungul acestuia. Atunci mi-a povestit că de puţină vreme cunoaşte o tehnică energetică şi m-a întrebat dacă îi permit să-şi pună palmele pe mine şi că nu ştie dacă o să-mi treacă, dar dacă vreau putem încerca. "Bineînţeles", a fost răspunsul meu, orice numai să-mi treacă.

            Contactul cu Reiki a fost dragoste la prima vedere, am simtit o căldură foarte puternică şi după câteva minute pe locul în care îşi ţinea palmele curgeau broboane de transpiraţie.

"Vreau şi eu! Ce este asta?" am întrebat.

             Aşa am ajuns la primul curs de iniţire în Reiki gradul I, pe data de 3.12.2006, cu profesorii, maeştrii în Reiki Usui Tradiţional, Simon Eniko Szerena şi Eugen Bibo şi de atunci am continuat pe această cale. Am simţit, de atunci, că voi ajunge la cursul de gradul II, imediat după cele trei luni de practică şi aşa a început povestea dintre mine şi Reiki.

              Din acel moment, am participat la toate cursurile maestrei mele indiferent că erau la Ploieşti, Câmpina sau Braşov. Aşa a început şi transformarea vechilor credinţe şi limitări pe care le aveam. După doi ani de practică cu mine şi cu alţii, am primit în dar iniţierea de maestru-profesor.

              A urmat perioada de ucenicie alături de maestra mea şi totodată armonizarea de karmă personală şi de familie. Am învăţat cum se fac iniţierile, cum se ţine un curs şi am înţeles că armonizările cu Energia Universală durează toată viaţa.

              A fost cel mai frumos dar pe care l-am primit!

              A început un proces de eliberare de limitările mentale şi emoţionale, de acea parte de umbră (furie, mânie, frică, tristeţe, suferinţă etc), care şi ele îţi aduc un dar atunci când reuseşti să înţelegi mesajul cu care au venit către tine.

             Am avut multe provocări, dar au trecut şi binecuvintez acele momente grele, pentru că m-au făcut să devin omul de azi, să mă bucur de fiecare zi şi de fiecare experienţă pe scena vieţii.

             În primăvara anului 2007 au început întălnirile cu cei care aveau iniţiere, în cadrul Asociaţiei Reiki Usui din Braşov, unde practicam cele învăţate, locul unde am revenit lună de lună, timp de mulţi ani.

            O perioadă foarte frumoasă pentru sufletul meu, am experimentat excursii, tabere şi acţiuni de volunariat. În tabara din munţii Piatra Craiului am primit în dar de la maeştrii mei, Eni şi Eugen, clopotul tibetan, pe care îl folosesc la iniţieri.

             Avantajul acestei linii de Reiki în care sunt iniţiată este ca maestrul nu-şi părăseşte niciodată discipolii, chiar dacă invers se mai întâmplă.
             Atunci când mi-a fost greu şi am apelat la maestra mea, Simon Eniko, am avut întotdeauna susţinere şi îndrumare pe aceasta cale pe care mi-am asumat-o.

              Timpul uceniciei a trecut şi primi mei cursanţi au fost părinţii mei, în vara lui 2009. Am întâlnit o veche cunoştinţă care suferise de un cancer la sân şi m-am oferit să lucrez voluntar cu şedinţe de energizare cu Reiki. Împreună cu alţi doi prieteni am invitat-o la forum, la Braşov.

              În urma acestei călătorii, rugămintea doamnei a fost de a ţine întălniri şi la Ploieşti. O practicantă Reiki (Maria) ne-a pus la dispoziţie un spaţiu, pe care l-am folosit timp de doi ani.
              Grupul mărindu-se, am găsit un alt loc de întâlnire, unde o dată pe lună, împreună cu cei care au facut cursul facem practică, aplicăm diverse exerciţii de curăţare, energizare şi echilibrare, de eliberare a stresului, de dezvoltare a intuiţiei etc.

              De asemenea, experienţele cu Reiki în viaţa mea sunt nenumărate, dar  şi cu alţi oameni.